Incheierea protocolului

24/04/2011 Leave a comment

Referinte : http://mpkb.org/home/mp/break

Oprirea antibioticelor :

Intervalul de timp necesar antibioticelor pentru a nu mai creste reactiile imunopatologice este variabil. Acesta depinde de cat de mult pot persista in organismul fiecarui pacient. Datorita actiunii prelungite, Azitromicina poate ramane in tesuturi pentru o luna sau chiar mai mult. Unii pacienti pot chiar realiza faptul ca autonomia sistemului lor imun este un factor important in aceasta ecuatie. Atunci cand propriul organism produce suficiente peptide antimicrobiale pentru eradicarea patogenilor, reactiile imunopatologice apar din ce in ce mai putin. Daca pacientii opresc antibioticele (din fazele avansate) din dorinta de a reduce reactiile imunopatolgice, de cele mai multe cazuri este de preferat ca acestia sa ramana totusi pe 100 mg de minoclicina luata o data la 2 zile sau chiar zilnic.

Oprirea antibioticelor si a Olmesartanului :

Pacientii ar trebui sa renunte mai intai la antibiotice urmand instructiunile amintite in sectiunile anterioare. Daca este necesar, Olmesartan poate fi oprit in mod gradual, numai dupa ce antibioticele au fost oprite, pe parcursul a catorva saptamani. Imunopatologia poate ramane activata chiar si cateva saptamani dupa intreruperea Olmesartanului.

O alternativa in oprirea Olmesartanului poate fi trecerea treptata a pacientului pe un ARB diferit : Valsartan (Diovan) de 80 mg la fiecare 6 ore (80 mg reprezinta un sfert dintr-o pastila de 320 mg de Diovan). In timp ce pacientul isi reduce doza de Olmesartan (de exemplu de la 40 mg la 30 de mg la 20 mg la 10 mg si apoi la 0 mg) se creste doza de Valsartan (de exemplu de la 0 mg la 20 mg la 40 mg la 80 mg). Intervalul de timp pana cand protectia oferita de Valsartan organelor e necesara depinde de cat timp are nevoie sistemul imun pentru a se linisti. Acest ARB nu activeaza sistemul imun, insa protejeaza organele si are de asemenea o reactie usor paliativa. Pacientul poate renunta la acesta in decurs de 2-3 zile.

Pacientii care inceteaza administrarea Olmesartanului, opresc procesul de vindecare.

Finalul protocolului

24/04/2011 Leave a comment

Pacientii care termina protocolul pot sa isi reia viata normala, cu urmatoarele modificari :

  • Consumul de vitamina D – pacientii care au finalizat protocolul Marshall sunt liberi sa consume alimente ca pestele sau alte alimente care contin vitamina D in mod natural. Totusi, ei sunt incurajati sa nu consume alimente care contin vitamin D in exces.
  • Lumina – Desi nu e recomandata expunerea excesiva la soare (pentru bronz), veteranii MP pot sa isi expuna pielea si ochii la lumina puternica. Precautii : pacientii aflati in fazele avansate ale tratamentului pot experimenta o reactie s tagiului al 5-lea atunci cand sunt expusi la lumina prea puternica. Pentru a evita reactiile imunopatologice puternice, este recomandata exersarea expunerii la lumina prin crestere graduala. De asemenea, trebuie sa tineti cont ca uneori, reactiile determinate de expunerea la lumina puternica pot aparea chiar si dupa o zi sau 2 de la momentul expunerii sau chiar mai tarziu.
  • Antibioticele – in fazele avansate ale protocolului sistemul imunitar se intretine singur si poate eradica bacteriile fara antibiotice. Totusi, nu e o idee rea sa se foloseasca antibioticele incluse in protocol ca si o cura de cateva saptamani pe an, pentru a verifica daca acestea provoaca reactii imunopatologice sau nu.
  • Olmesartan – in fazele avansate ale protocolului, receptorul vitaminei D functioneaza normal si este activat chiar si in lipsa Olmesartanului. Totusi, Olmesartanul este esential pentru a modera simptomele si a proteja organele impotriva imunopatologiei sistemice.
  • Teste de laborator : sunt de asteptat urmatoarele schimbari :
    • ACE, Proteina C Reactiva, trigliceridele si ALP vor fi aproape de limita minima a normalului
    • Cresterea procentului de limfocite in intervalul normal
    • 1,25-D in limita 25-23 ng/ml masurata la un interval de peste 6 luni
    • Semne de retragere a inflamatiilor vizibile la RMN sau CT

Durata protocolului

24/04/2011 Leave a comment

Referinte : http://mpkb.org/home/patients/mp_duration, http://mpkb.org/home/alternate/spontaneous_remission

Durata protocolului depinde de o varietate de factori printre care : gravitatea bolii, fibrozarea, gradul de inflamatie, sanatatea rinichilor, dorinta de a continua tratamentul.

Pentru pacienti grav bolnavi, Marshall Protocol dureaza aproximativ 5 ani sau chiar mai mult. Nu exista o modalitate prin care se poate prezice exact cat de mult va dura tratamentul pentru fiecare pacient in parte. In functie de natura reactiilor imunopatologice, markerii din sange variaza pe termn scurt, insa pe termen lung se imbunatatesc. In functie de natura infectiei, simptome diferite se imbunatatesc in faze diferite ale tratamentului.

Atata timp cat organismul raspunde la Olmesartan sau la Olmesartan plus combinatiile de antibiotice prin simptome care vin si dispar, inseamna ca mai exista bacterii de eliminat.

Este important de stiut ca nu toti pacientii au nevoie sa ajunga la doza maxima pentru toate antibioticele sau sa administreze toate combinatiile de antibiotice pentru a incheia protocolul. In foarte multe cazuri, pacientii fac progrese semnificative doar folosind Olmesartan pentru ca acest medicament este capabil sa determine sistemul imun sa lupte singur impotriva agentilor patogeni. Totusi, este recomandat ca pacientii sa continue protocolul pana cand nu mai au reactii imunopatologice deloc din nici o combinatie de antibiotice.

In cazuri de urgenta…

24/04/2011 Leave a comment

Referinte : http://mpkb.org/home/physicians/emergency

ARF a pregatit o pagina cu instructiuni pentru cazurile de urgenta in tratarea pacientilor cu Marshall Protocol : http://mpkb.org/home/physicians/emergency. Cele mai importante aspecte sunt:

  • Nu opriti Olmesartan – in situatiile critice este importanat continuarea administrarii acestui medicament deoarece orice intrerupere brusca a acestuia poate avea efecte grave.
  • Antibiotice – nu folositi antibioticele din MP pentru tratarea infectiilor acute. Daca pacientii nu au ajuns deja in stadiile avansate ale tratamentului, orice doza mare din aceste antibiotice poate provoca reactii imunopatologice foarte puternice. Antibioticele bazate pe Fluoroquinolone sunt bine tolerate, dar au fost raportate cazuri de distructie a tendoanelor cauzate de acest tip de medicamente. Cefalosporinele, Claforin sau Biaxin sunt in general bine tolerate.
  • Corticosteroizi – combinati cu MP pot duce la instabilitate metabolica insemnata.
  • Epinefrine sau norepinefrine – pot aparea reactii adverse daca sunt folosite aceste medicamente. Utilizati epinephrine sau norepinefrine numai in cazuri de afectare cardiaca. Anestezicele locale care contin epinefrina pot cauza reactii ca tahicardie sau psihoza, iar epinefrina poate impiedica anestezia.

In caz de urgenta medicii il pot contacta pe prof Trevor Marshall la 1-805-492-3693.

Controlul reactiilor imunopatologice

24/04/2011 Leave a comment

Referinte : http://mpkb.org/home/mp/managing_immunopathology, http://mpkb.org/home/mp/immunopathology, http://mpkb.org/home/protocol/immunopathology

Pacientii MP trebuie sa invete sa isi controleze reactiile imunopatologice pe masura ce avanseaza cu tratamentul. In cazul in care aceste reactii devin de nesuportat, exista cateva strategii care pot fi folosite :

  • Diminuarea dozelor de antibiotice – in general cea mai buna metoda de a diminua reactiilr imunopatologice este aceea de a reduce sau chiar a intrerupe dozele de antibiotice. Multi pacienti gasesc ca pe masura ce receptorul nuclear se stabilizeaza, raspunsul imun devine activ, iar imunopatologia se declanseaza mai puternic. In aceste momente, poate sa fie nevoie ca acestia sa isi reduca doza de antibiotic si sa continue cu Olmesartan ca de obicei. Imunopatologia are loc ca urmare a procesului de imbunatatire a raspunsului imun si nu trebuie vazuta ca o agrvare a bolii. Trebuie stiut de asemenea ca uneori, o oprire a minociclinei poate avea ca efect chiar o inrautatire a starii pacientului.
  • Ajustarea Olmesartanului – o crestere sau o scadere a dozei de Olmesartan poate fi de asemenea de ajutor in caz de imunopatologie puternica, dar asta depinde de reactiile fiecarui pacient in parte. Pentru unii pacienti, o doza suplimantara de Olmesartan luata sublingual poate reprezenta o usurare.
  • Doze mai frecvente de minociclina – functioneaza pentru anumiti pacienti in vederea reducerii reactiilor imunopatologice.
  • Medicamentele paliative – in cazul unor reactii imunopatologice intolerabile, pacientul poate sa isi ajusteze simptomele cu ajutorul unor medicamente care trateaza anumite simptome.

Pacientii trebuie sa isi anunte de urgenta medicul in cazul in care experimenteaza simptome care ar putea sa le puna in pericol viata, cum ar fi: imunopatologie cardiaca, probleme respiratorii, reactii imunopatologice neurologice.

Alte antibiotice folosite in stadiile avansate ale tratamentului

24/04/2011 Leave a comment

In stadiul 4 al protocolului, pacientii care experimenteaza un nivel scazut de reactii imunopatologice, pot alege sa inceapa un al treilea antibioic. Combinatiile de antibiotice care s-au dovedit utile pana acum sunt :

  • CMZ – clindamycin + minocycline + Zithromax (use with care – considered to give the most immunopathology)
  • BCD – Bactrim DS + clindamycin + demeclocycline
  • BCM – Bactrim DS + clindamycin + minocycline
  • BDM – Bactrim DS + demeclocycline + minocycline
  • BDZ – Bactrim DS + demeclocycline + Zithromax
  • BMZ – Bactrim DS + minocycline + Zithromax
  • CDM – clindamycin + demeclocycline + minocycline
  • CDZ – clindamycin + demeclocycline + Zithromax
  • DMZ – demeclocycline + minocycline + Zithromax

Rezumatul Protocolului Marshall si a dozelor recomandate :

Brand (generic)

Dose

Frequency

Molecular activity

Effective half-life

Benicar (olmesartan) 40mg every 4-6 hours Vitamin D Receptor agonist, anti-inflammatory 13 hrs (in health) 4-6 hrs (in disease)
minocycline (Minocin) 25-100mg every 2 days antibiotic – binds to the 30S ribosomal subunit; may bind to the PXR nuclear receptor 11-22 hours
Zithromax (azithromycin) 12-125mg every 8-10 days antibiotic – binds to the 50S subunit of the bacterial ribosome reportedly 68 hours, but some studies20 21 and ARF patient reports suggest it remains in tissues for up to 45 days
clindamycin 18mg-150mg every 2 days antibiotic – binds to the 50S subunit of the bacterial ribosome more than 12 hours 22
Bactrim DS (co-trimoxazole) 125-1000mg every 2 days antibiotic – inhibits bacteria’s ability to synthesize folate 10 hours
Declomycin (demeclocycline) 18-150mg every 2 days antibiotic – binds to the 50S and 30S subunit of the bacterial ribosome 10-17 hours

Pentru mai multe detalii referitoare la antibiotice si strategiile de combinare ale acestora puteti consulta urmatoare pagina : http://mpkb.org/home/mp/antibiotic_dosing

Administrarea celui de-al doilea antibiotic

24/04/2011 Leave a comment

Pacientii care inca mai resimt reactii imunopatologice cauzate de doza de 100 mg de minociclina nu trebuie sa inceapa cel de-al doilea antibiotic inca. Dupa cum este amintit si mai sus Olmesartan reprezinta baza procesului de vindecare. Ba mai mult decat atat, protocolul poate fir urmat folosind numai Olmesartan. Totusi, atata timp cat imunopatologia este tinuta sub niste limite suportabile, antibioticele au rol de a grabi procesul de vindecare.

Trebuie subliniat faptul ca atata timp cate nivelul 25-D al pacientului este mai ridicat decat nivelul terapeutic de 12 ng/ml, pacientul poate experimenta reactii imunopatologice atunci cand 25-D incepe sa scada. In toata aceasta perioada, antibioticele trebuie luate cu multa grija si nu trebuie crescuta doza lor frecvent.

Atunci cand pacientii sunt pregatiti pentru o noua perioada de imunopatologie, un al doilea antibiotic ar trebui prescris. Acesta va fi luat in combinatie cu minociclina care va continua in doze de 100 mg la 48 de ore. Conform experientei, al doilea antibiotic ar trebui sa fie Azitromicina, insa pentru acest medicament este dificil de stabilit o doza optima, si de asemenea este dificila renuntarea la el, asa ca multi doctori prefera sa foloseasca Clindamincina sau Bactrim.

Cand ar trebui sa se foloseasca Clindamicina ca si al doilea antibiotic – Clindamicina este in general efecienta, dar poate provoca imunopatologie neuronala si psihica. Clindamicina este usor de dozat la un interval de 48 de ore. Absorbtia acesteia nu intarzie in tesuturi. Clindamicina s-a dovedid a fi unul dintre cele mai eficiente antibiotice in cadrul protocolului, avand un psectru larg de actiune.

Cand ar trebui sa se foloseasca Bactrim ca si al doilea antibiotic – Bactrim este cel mai putin agresiv antibiotic si poate fi folosit chiar ca si prim antibiotic in locul minociclinei in cazul in care imunopatologia provocata de aceasta este prea puternica. Pacientii care au raportat sensibilitata le medicamentele de tip « sulfa » in trecut, vor descoperi ca aceasta reactie scade pe masura ce avanseaza cu protocolul Marshall.

Cand ar trebui utilizata Azitromicina ca si al doilea antibiotic – din cauza ca Clindamicina poate inrautati reactiile imunopatologice psihologice ca depresia, anxietatea, paranoia ori comportamentul obsesiv compulsiv, pacientii pot opta pentru Azitromicina ca si al doilea antibiotic. Acest lucru se intampla atunci cand nivelul 25-D este la sau sub 12 ng/ml. Totusi, Azitromicina este un antibiotic care este stocat in tesuturi, ceea ce presupune ca dupa ce se opreste consumarea ei, poate dura pana la 45 de zile pana la eliminarea acesteia. Ca o consecinta, pacientii care au reactii puternice provocate de Azitromicina, nu are trebui sa continue tratamentul cu aceasta. Pacientii cu discfunctii cardiace nu ar trebui sa foloseasca Azitromicina in cadrul protocolului.

Nivelul 25-D pentru anumiti pacienti poate ramane ridicat ani de zile cu toate masurile de evitare a vitaminei D. Pacientii grav bolnavi, care au un nivel ridicat de 25-D (peste 12 ng/ml) nu ar trebui sa foloseasca Azitromicina. Atunci cand este necesara inceperea celui de-al doilea antibiotic, Clindamicina este cea recomandata in aceste cazuri.